E vacanță. O familie este într-o călătorie cu mașina. Este cald și toate geamurile mașinii sunt deschise, fiecare bucurându-se de răcoarea provocată de viteză. Dintr-o dată, o albină intră în mașină și începe să bâzâie primprejur, amenințător. Una din fetițele care stătea pe bancheta din spate, alergică la înțepătura de albină, începe să strige. Dacă ar fi înțepată, ar putea muri într-o oră. “Tati!” strigă ea îngrozită. “O albină! O să mă înțepe!” Tatăl trage mașina pe dreapta și se întoarce, încercând să prindă albina. Zburând spre el, albina se lovește de parbriz și acesta o prinde în pumn.
Ținându-o în pumnul închis, tatăl așteaptă inevitabila înțepătură. Albina își înfige acul în mâna tatălui și el, de durere, deschide pumnul, eliberând albina. Aceasta este din nou în libertate.
Fetița iar se îngrozește: “Tati, o să mă înțepe!” Dar tatăl îi răspunde liniștit: “Nu, draga mea, fii liniștită. Nu te mai poate înțepa. Privește la mâna mea.”
Acul albinei era acolo, în mâna sa.