Într-o zi, Polly panseluţa hotărî: “Nimeni, dar nimeni nu-mi va culege florile. Sunt ale mele!” Spunând acest lucru, şi-a ascuns faţa sub iarbă. Curând, florile ei au început să se ofilească şi în cele din urmă au căzut. La fel ca panseluța noastră, încet, încet, oamenii egoişti se ofilesc în interior.
Vecina panseluței, Bucuria, şi-a legănat petalele spunând: ”Priviţi, alegeţi-mă pe mine!”
O fetiţă care trecea pe acolo a zâmbit şi a spunând, “Priveşte, ce floare frumoasă!” A cules-o şi i-a dăruit-o mamei. Ce fericită a fost mama ei!
Câteva zile mai târziu, ceva minunat s-a întâmplat: o nouă floare a crescut pe tulpina Bucuriei.
Apoi, un bătrânel îngrijorat a cules floarea cea nouă a Bucuriei, a așezat-o acasă în vază şi privind-o, îngrijorarea lui s-a diminuat. Cu cât erau culese mai multe flori, cu atât mai multe îi creşteau la loc, împrăştiind bucurie peste tot. Și Bucuria era cea mai fericită floare pe care ţi-o poţi imagina. La fel se întâmplă și cu noi oamenii atunci când oferim bucurie, ea se răsfrânge și asupra noastră.
Pasaj biblic: Luca 6:38 „Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.”
Foto: www.pixabay.com