În ultimii ani de viață, Beethoven petrecea ore în șir în fața unui clavecin stricat. Instrumentul era fără valoare. Unele clape lipseau, unele corzi erau rupte. Era complet dezacordat, îți zgâria urechile.
Cu toate acestea, marele compozitor și pianist cânta la acest instrument până când lacrimile îi curgeau pe obraz. Când te uitai la el îți dădea impresia că aude o muzică sublimă. Și chiar o auzea. Pentru că era surd.
Beethoven auzea sunetul pe care instrumentul trebuia să-l scoată, nu pe cel care îl scotea în realitate.
Te-ai simțit vreodată ca și clavecinul lui Beethoven? Dezacordat? Inadecvat? Lucrarea ta nesemnificativă și neapreciată?
Te-ai întrebat vreodată ce face Dumnezeu când tu-instrumentul este stricat? Ce se întâmplă cu cântecul când corzile sunt dezacordate? Cum răspunde Maestrul când clapele nu funcționează bine?
Îți întoarce El spatele și pleacă? Încearcă El să te înlocuiască? Aruncă El la gunoi ceea ce nu se ridică la înălțimea așteptărilor Lui? Ori, cu răbdare, încearcă să acordeze instrumentul până când va auzi cântecul ce-l așteaptă?