Biblia este, printre altele, şi o listă a câtorva umblări de neuitat…
Prima, este umblarea lui Dumnezeu în grădină… După cădere, Dumnezeu a cerut oamenilor să umble cu El. Avraam a avut greaua umblare spre muntele Moria… Apoi, Moise a avut greaua umblare din Egipt spre Canaan… Mai târziu, Isus a avut greaua umblare pe Via Dolorosa…
Privind la toate aceste umblări putem observa un tipar:
Întotdeauna există o chemare. Dumnezeu cheamă o persoană obişnuită să se angajeze într-un act de încredere neobişnuit. Genesa 12:1; Exod 3:10
Întotdeauna există frică. Dumnezeu are un obicei de neconfundat de a cere oamenilor să facă lucruri care îi sperie. Poate fi frica de a nu fi adecvaţi misiunii, frica de eşec, frica de Dumnezeu. Exod 3: 11, 13; 14:1, 10, 13
Întotdeauna există încurajare. Dumnezeu promite prezenţa Lui şi darurile necesare pentru misiune. Genesa 28:15; Exod 3: 12, 14; 14: 2-9, 11-12, 14
Întotdeauna există o alegere de făcut. Omul trebuie să decidă… fie pentru, fie împotrivă. Genesa12: 4; Exod 4:18
Întotdeauna există o viață transformată. Cei care răspund cu „Da” lui Dumnezeu, chiar dacă nu-şi duc umblarea în mod desăvârşit, sunt transformaţi. Pentru că ei spun Da!, învaţă şi cresc chiar din eşecuri; şi devin parte a acţiunii Lui Dumnezeu de a răscumpăra lumea.
Cei care spun Nu! Lui Dumnezeu sunt şi ei schimbaţi. Devin puţin mai împietriţi, mai închişi la chemarea următoare… mai aproape de un nou Nu!
Acest tipar funcţionează şi azi cu fiecare din noi!
Foto: wikimedia.com