În anii 1800, un tânăr englez călătorea prin California în căutarea aurului. După câteva luni, de prospectare a dat lovitura. Îmbogățindu-se s-a hotărât să se reîntoarcă acasă. În drumul lui spre casă s-a oprit la New Orleans.
La puțină vreme după ce a ajuns în oraș a dat de o mulțime de oameni ce privea în aceeași direcție. Apropiindu-se de mulțime, a realizat că aceștia se adunaseră pentru o licitație de sclavi. Sclavia fusese abolită în Anglia de ani de zile așa că tânărul englez a fost curios să vadă ce se întâmplă. A auzit “Vândut!” chiar când a intrat în mulțime. Un bărbat negru de vârstă mijlocie tocmai era luat de acolo.
Următoarea a fost o negresă foarte frumoasă. A fost pusă pe platformă și i s-a poruncit să meargă de colo colo ca să poată fi văzută. Tânărul explorator a auzit nenumărate glume și batjocură la adresa fetei. Bărbații rânjeau în timp ce ochii lor rămâneau ficși pe frumoasa fată.
A început licitația.
Într-un minut prețul a depășit suma pe care proprietarii de sclavi ar fi plătit-o pentru o sclavă. Pe măsură ce licitația continua a devenit evident că doi oameni o doreau. Printre strigări aceștia glumeau pe seama a ceea ce urmau să îi facă fetei. În final unul dintre ai a strigat un preț ce depășea posibilitățile celuilalt. Fata și-a lăsat capul în pământ. Aprodul a strigat “O dată! De două ori!”
Chiar înainte de ultima strigare, tânărul miner a strigat un preț dublu față de cel precedent. Era o sumă nemaiauzită pentru cumpărarea unui sclav. Mulțimea a început să râdă, crezând că minerul nu are banii necesari, dar că dorința sa de a avea fata a fost mai puternică decât cumpătarea sa. Aprodul a invitat pe tânăr să vină să arate banii. Acesta și-a deschis geanta la vederea căreia aprodul a dat din cap uimit și a făcut semn să i se dea fata.
Fata a coborât de pe platformă și a ajuns față în față cu tânărul. S-a uitat drept în ochii lui și i-a spus printre dinții încleștați: “Te urăsc!” Și l-a scuipat. Minerul și-a șters fața, a plătit fata și a luat-o de mână, pornind la drum cât mai departe de mulțimea ce râdea.
Părea să caute ceva anume în timp ce umblau pe străzi. În final s-a oprit în fața unui fel de magazin. Fata a rămas afară iar el a intrat înăuntru așa cum era, cu fața murdară, cu hainele și mai și. Acolo a început să discute cu un bătrân. Prin vitrină fata nu reușea să deslușească ce vorbesc cei doi. La un moment dat discuția dintre cei doi s-a aprins și a auzit pe bătrân strigând: “Dar așa e legea! Așa e legea!” Sătul, minerul a scos punga sa cu aur și a turnat pe masă tot ce mai rămăsese în ea.
Acru, dar dornic să ia banii, funcționarul a luat aurul și s-a întors la birou. A revenit cu o bucată de hârtie pe care au semnat atât el cât și tânărul.
Tânăra fată aștepta curioasă în fața vitrinei. Minerul, ieșind a întins mâna cu hârtia spre fată spunând: “Iată hârtiile tale de persoană liberă. Ești liberă.” Fata nu s-a uitat la el.
A încercat din nou: “Uite. Aici sunt actele tale de persoană liberă. Ia-le.”
“Te urăsc!” a răspuns fata, refuzând să privească la el. “De ce îți bați joc de mine?”
“Nu. Ascultă. Acestea sunt acte de eliberare. Ești o persoană liberă.” a încercat el să explice.
Fata s-a uitat la hârtii, apoi la el și din nou la hârtii. “Tocmai m-ai cumpărat… și acum mă eliberezi?”
“Pentru asta te-am cumpărat. Te-am cumpărat ca să te eliberez.”
Frumoasa fată a căzut în genunchi înaintea minerului cu lacrimi ce îi șiroiau pe obraji spunând întruna “M-ai cumpărat ca să mă eliberezi! M-ai cumpărat ca să mă eliberezi!”
Minerul n-a mai spus nimic.
Ștergând ghetele murdare ale minerului, fata s-a uitat la el și a spus: “Tot ce vreau să fac este să te slujesc, pentru că m-ai cumpărat ca să mă eliberezi!”