În anul 1066, Eduard Confesorul a murit nelăsând nici un moştenitor la tronul Angliei. Harold, prinţ de Wessex a luat tronul. Foarte curând, Ducele de Normandia, William, şi-a strâns armata şi a pornit spre Anglia să pedepsească pe uzurpator.
Cele două armate s-au întâlnit la Hastings. Forţele lor erau cam egale ca mărime, numai că o mică invenţie a lui William a înclinat victoria de partea sa.
Caii au fost întotdeauna folosiţi în strategia militară a evului mediu, dar rolul lor era doar pentru transport şi aprovizionare.
Saxonii lui Harold au sosit călări, dar când s-au pregătit pentru bătălie au trimis caii in spatele liniilor. Experinţa lor le spunea că un cavaler în armură, călare pe cal este uşor de doborât. În schimb, dacă atacă pe picioarele lui este aproape de neînvins. Saxonii, deci, s-au pregătit de luptă după modul tradiţional, corp la corp.
William a început bătălia cu un puternic tir al arcaşilor, şarjând apoi cu infanteria. Când a văzut că saxonii ţin piept, şi-a pus la lucru arma secretă: cavaleri în armură, călare pe cai.
Saxonii, când i-au văzut venind au crezut că vor avea o pradă uşoară. Ceea ce nu ştiau ei, era faptul că toţi aceştia aveau nişte scăriţe ataşate la şaua cailor. Proptiţi bine în ele, cavalerii au reuşit să lovească cu o forţă nemaiîntâlnită până atunci în istorie.
Saxonii au fost decimaţi, Harold a murit în luptă iar ducele William a devenit William I, rege al Angliei, cunoscut astăzi ca William Cuceritorul.
(Scărița este un inel cu fund plat, legat de o curea de piele care atârnă de fiecare parte a șeii unui cal, pentru a crea un sprijin pentru piciorul călărețului în timpul călăriei. Invenția ei a revoluționat arta războiului.)
Foto: http://en.wikipedia.org