Nu pot să spun „Tată”, dacă nu demonstrez această relație în viața de zi cu zi.
Nu pot să spun „nostru”, dacă religia nu are loc pentru ceilalți și nevoile lor.
Nu pot să spun „care ești în ceruri”, dacă toate interesele și preocupările mele sunt pentru lucruri pământești.
Nu pot să spun „sfințească-se Numele Tău”, dacă eu, care sunt chemat pe nume, nu sunt sfânt.
Nu pot să spun „vie Împărăția Ta”, dacă nu sunt dispus să renunț la propria suveranitate și să accept domnia lui Dumnezeu.
Nu pot să spun „facă-se voia Ta”, dacă nu sunt dispus ca voia Lui să se facă în viața mea.
Nu pot să spun „precum în cer și pe pământ”, dacă nu sunt cu adevărat pregătit să fiu în slujba Lui aici și acum.
Nu pot să spun „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, daca nu depun efort pentru a o cumpăra, sau ignor nevoile reale ale semenilor.
Nu pot să spun „ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”, dacă nu i-am iertat pe cei care mi-au greșit.
Nu pot să spun „nu ne duce pe noi în ispită”, dacă aleg în mod deliberat să rămân într-o situație în care sunt susceptibil de a fi ispitit.
Nu pot să spun „izbăvește-ne de cel rău”, dacă nu sunt pregătit să lupt în domeniul spiritual, folosind arma rugăciunii.
Nu pot să spun „a Ta este împărăția”, dacă nu ofer Regelui ascultare deplină și loialitate.
Nu pot să spun „a Ta este puterea”, dacă mă tem de ceea ce vecinii mei pot spune sau face.
Nu pot să spun „a Ta este slava”, dacă urmăresc gloria mea în primul rând.
Nu pot să spun” în veci”, dacă sunt îngrijorat de problemele de fiecare zi.
Nu pot să spun „amin”, dacă nu spun sincer, „Doamne, oricât ar costa… aceasta este rugăciunea mea.”
Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Man_praying_at_the_Western_Wall.jpg