S-a întâmplat că într-o zi, un băiat pe nume Stu, trecând pe lângă o livadă din apropierea casei lui, să descopere şase plante mici, toate sădite într-un singur rând aspectuos şi drept. Băiatul s-a oprit şi s-a uitat cu multă atenţie la fiecare plantă. Cât de ofilite erau toate.
Pentru că era un băieţel foarte curios şi hotărât, Stu s-a apropiat de prima plantă şi a întrebat-o:
– Plantă mică, ce probleme ai?
– Ce probleme am? a întrebat planta. De ce? N-am nimic! Aşa trebuie să arăt eu. Sunt sigură că-ţi poţi da seama că sunt la fel ca şi celelalte.
– Da, e adevărat! spuse băiatul.
Stu îşi încruntă puţin sprâncenele, după care se îndreptă spre a doua plantă.
– Plantă mică, ce nu-ţi merge?
– Lasă-mă să-ţi spun ce nu merge! răspunse aceasta cu înflăcărare.
Mai întâi solul acesta este sărăcăcios. Eu am nevoie de un sol acid pH, iar acesta este alcalin. Eu am nevoie de un loc în care să-mi pot înfige adânc rădăcinile, dar aici este un strat rigid. Şi cine poate primi lumină de la soare când stejarul ăsta mare o ia toată pentru el? Cine m-a sădit aici, n-a ştiut ce face.
– Hmmm! făcu Stu, şi se îndreptă tacticos spre a treia plantă.
– Plantă mică, tu ce probleme ai?
Aceasta îşi îndreptă către celelalte plante frunza cea mai lungă şi mai ofilită.
– E numai din vina lor. Eu am ajuns prima aici. Eu am răsărit prima. Aveam destul loc să cresc, era spaţiu suficient pentru o singură plantă. Apoi au apărut ele. Înainte să ne dăm seama, am început să ne certăm. Le-am spus că apa îmi revine mie de drept, dar ele n-au fost de acord. Evident că nu după mult timp, volumul de apă a scăzut rapid, ne-a lovit arşiţa verii şi a fost prea târziu. Uită-te acum la noi. Dacă ele s-ar scula şi ar pleca de pe proprietatea mea, sunt sigură că aş reuşi.
Băiatul îi mulţumi politicos şi se apropie de a patra planta .
– Plantă mică, ce e cu tine?
Însă planta nu răspunse nimic.
– Plantă mică, ce e cu tine? Plantă mică, ce e?
Stu rămase nemişcat. Şi-a dat seama că planta murise. Dădu din cap, şi trecu la următoarea plantă.
– Plantă mică, spune-mi te rog, ce e cu tine.
– Ei bine, ştiu că pare foarte greu acum, spuse aceasta cu dârzenie, dar sunt sigură că voi reuşi. Dacă aş putea lua puţină apă de acolo şi m-aş întinde puţin în lumina soarelui şi mi-aş îndrepta tulpina, ar fi excelent. Mă pot descurca pe cont propriu. Nu ştiu ce-or să facă celelalte, dar eu voi face tot ce trebuie ca să supravieţuiesc. Mă voi chinui, o voi lua pe scurtătură, mă voi sili – dar fără îndoială că voi reuşi!
– Bravo ţie! strigă Stu. Fredonă o bucată dintr-un cântecel vesel şi se aplecă apoi aproape de ultima plantă.
– Spune-mi acum plantă mică, care e problema?
– Apă! Am nevoie de puţină apă, răspunse aceasta, dar nu am cum s-o iau. Tinere, eşti atât de bun să-mi aduci nişte apă şi s-o torni peste rădăcinile acestea arse? Atunci mă voi îndrepta şi voi fi sănătoasă şi puternică.
Aşa că băieţelul udă planta a şasea, iar aceasta crescu şi crescu şi crescu…
Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tulips_5.JPG