Meniu Închide

Ultimele dorințe ale lui Alexandru cel Mare

După cucerirea mai multor regate, Alexandru cel Mare urma să se întoarcă acasă. Pe drum însă, a căzut la pat, grav bolnav. Aflându-se atât de aproape de moarte, și-a dat seama că toate marile lui cuceriri, armata lui puternică, sabia lui ascuțită, bunăstarea lui, toate acestea nu mai aveau nici o importanță.

Tot ce-și mai dorea acum era să ajungă acasă și să privească pentru ultima dată chipul mamei sale. Totuși, datorită sanătății lui precare știa că nu va mai ajunge acasă în viață.

Așa că marele cuceritor și-a chemat generalii și le-a spus: „Înainte să plec din lumea asta, mai am trei dorințe pe care trebuie să mi le îndepliniți. Prima este ca sicriul meu să fie purtat doar de doctori. A doua dorință este ca atunci când alaiul se va îndrepta spre groapă, pe marginea drumului să puneți aur, argint și pietrele scumpe pe care le-am colecționat în timpul vieții. Iar ultima mea dorință este ca atunci când mă veți așeza în sicriu, mâinile să îmi rămână atârnate înafară.”

Generalii care se aflau la căpătâiul lor s-au arătat puțin contrariați de aceste dorințe, dar nimeni nu a îndrăznit să zică nimic. Generalul favorit al lui Alexandru, i-a luat mâna și i-a sărutat-o. Apoi i-a spus: „Împărate, vă asigur că toate aceste dorințe le vom duce la îndeplinire. Dar spune-ne, de ce ai ales tocmai aceste dorințe?”

Cu ultimele puteri, Alexandru a răspuns: „Aș dori să spun lumii cele trei lucruri pe care le-am învățat. Aș dori ca medicii să poarte sicriul meu pentru ca lumea să realizeze că nici un medic nu poate aduce vindecare atunci când moartea își arată ghearele. A doua dorință este menită să spună oamenilor că nu voi duce cu mine dincolo nici măcar o bucățică de aur. Mi-am petrecut viața fiind lacom după aur și lucruri scumpe, dar nu duc nimic cu mine dincolo. Vreau ca lumea să învețe că este pierdere de timp toată goana după avuție. Iar legat de a treia dorință, aș vrea ca lumea să știe că am venit cu mâinile goale în lumea asta și plec cu mâinile goale din ea.”

După aceste cuvinte, Alexandru cel Mare și-a închis ochii și și-a dat ultima suflare.