Se spune că un om a visat că era la sfârșitul vieții sale. El a văzut înaintea ochilor săi întreaga sa existență ca pe o plimbare de-a lungul unui țărm. Privind înapoi, a văzut două rânduri de urme de pași pe majoritatea drumului: un rând – urmele sale, celălalt – urmele lui Isus. Totuși, a remarcat că de multe ori, pe parcursul vieții sale, era doar un rând de pași în nisip. De asemenea, a observat că aceasta se întâmplase în cele mai dificile perioade ale vieții sale.
Acest lucru l-a intrigat foarte tare, așa că l-a întrebat pe Isus: “Doamne, Tu ai spus că nu mă vei lăsa niciodată. Tu ai spus că odată ce mă voi decide să Te urmez, Tu mă vei însoți pe tot parcursul drumului. Dar văd că în perioadele cele mai dificile ale vieții mele apare doar un singur rând de urme în nisip. Nu înțeleg de ce atunci când aveam mai mare nevoie de Tine, mă părăseai?”
Isus i-a răspuns: “Fiule, vreau să ști că te iubesc și că nu te voi părăsi niciodată. Privește din nou la urmele imprimate în nisip. În perioadele tale de necazuri și suferință, urmele pe care le vezi sunt ale Mele. Eu, te purtam în brațe.”
Ghid biblic:
“Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)