În lumea viorilor, un Stradivarius nu are egal. Marele lutier a avut un simţ ca nimeni altul în breasla lui. La 300 de ani de la moartea lui, viorile făcute de el au aceeaşi calitate excepţională. Puţinele viori care poartă semnătura lui valorează câteva sute de mii de dolari.
Dacă o vioară Stradivarius ar putea vorbi şi-ar începe istoria cu acel mâl din portul poluat al orăşelului Cremona, în Italia. Există o teorie care afirmă că Antonio Stradivarius a luat cea mai mare parte a lemnului pe care l-a folosit pentru confecţionarea instrumentelor din portul poluat din apropierea casei lui. Resturile de lemn folosite pentru vâsle şi corăbii, aruncate şi abandonate, zăceau acolo îmbibate în apa de mare şi mâncate de carii.
Numai că, cercetările făcute asupra lemnului folosit pentru viorile Stradivarius, au arătat că golurile făcute de carii au fost transformate în ceva valoros. În mâinile lui Stradivarius acele scobituri au fost transformate în catedrale rezonante ale sunetului. Lutierul a salvat bucăţi de lemn fără valoare, distruse de carii, şi le-a transformat în unelte ale frumuseţii sonore. Exact acelaşi lucru l-a făcut şi Dumnezeu cu noi. Distruşi şi abandonaţi, cariaţi de păcat am fost luaţi de mâna Maestrului care ne-a dăltuit în noi creaţii. Scobiturile făcute de păcat în viaţa noastră pot aduce acum o rezonanţă vie care îl glorifică pe Hristos, şi dacă îl iubim putem umple lumea cu armonia de neasemuit a prezenţei Sale.
Cum să nu-L iubeşti când El te-a iubit mai întâi?