Ana- Răţuşca trăia într-o căsuță de lemn împreună cu familia ei. Într-o zi, i-a spus mamei: ”Ah, mamă, nu vreau să spăl vasele, nu îmi place să fac curat! Hai să facem mâine o zi de fac-ce-vreau eu.”
“Ok”, a spus mama.
În acea noapte, Ana a visat un vis în care se făcea că era o zi naţională de fac-ce-vreau.
Dimineaţa, când a rugat-o pe mama ei să-i pregătească micul-dejun, mama i-a răspuns: “Nu vreau!”
Apoi, a văzut-o pe sora ei Mihaela mâncând din cerealele ei preferate.
“Hei, păstrază-mi şi mie”, i-a spus.
“Nu vreau”, a răspuns Mihaela.
Astfel, Ana a trebuit să se mulțumească cu cele câteva boabe rămase. Apoi, a mâncat bomboane până au început să-i iasă pe urechi și i-au provocat o durere puternică de dinţi.
Nimic nu a funcţionat în acea zi. Nu au putut folosi telefonul, nu au primit ziarul, nu s-a putut uita la televizor, pentru că nimeni nu a vrut să lucreze. Mașinile nu au putut circula în trafic pentru că nimeni nu dorea să respecte semnele de circulaţie.
Suportând durerea de măsele, Ana a trebuit să meargă cinci kilometri pe jos până la cabinetul doctorului stomatolog. Dar, ajunsă acolo, a găsit acest mesaj pe uşă:
Ne pare rău, doctorul nu a vrut să lucreze azi .
Apoi, Ana s-a trezit din vis. A alergat plângând în dormitorul părinţilor și le-a spus: ”Vă rog, nu mai vreau o zi de fac-ce-vreau! Să fac numai ce vreau eu este egoism, şi nu e deloc distractiv.”
Filipeni 2:4 „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.”
Foto: www.pixabay.com